Aproape de vârful unui munte subacvatic, aflat la vest de creasta Dorsalei Atlantice, se poate zări în întuneric un peisaj zimțat de turnuri. 

Pereții și coloanele lor par de un albastru fantomatic în lumina unui vehicul operat de la distanță trimis să le exploreze.

Construcțiile variază în înălțime, de la mici grămezi de mărimea unor ciuperci până la un monolit înalt de 60 de metri. Acesta este Orașul Pierdut.

Descoperit de oamenii de știință în anul 2000, la peste 700 de metri sub suprafață, locul este unic și, până acum, nu a mai fost găsit nimic asemănător. Timp de cel puțin 120.000 de ani și poate mai mult, mantaua care se ridică în această parte a lumii a reacționat cu apa de mare, emanând hidrogen, metan și alte gaze dizolvate în ocean, informează Science Alert.

În fisurile și crăpăturile din gurile de aerisire ale câmpului, hidrocarburile alimentează comunități microbiene noi chiar și fără prezența oxigenului și oferă condiții propice de existență pentru ființe precum crabii, creveții, aricii de mare și anghilele - vietăți rare, dar totuși prezente. Așadar, în ciuda naturii extreme a mediului, acesta pare să fie plin de viață, iar cercetătorii cred că merită atenția și protecția noastră.

Hidrocarburile produse de gurile de aerisire din această regiune nu s-au format din dioxidul de carbon atmosferic sau din lumina soarelui, ci prin reacții chimice pe fundul adânc al mării. Deoarece hidrocarburile sunt elementele constitutive ale vieții, acest lucru lasă deschisă posibilitatea ca viața să fi luat naștere într-un habitat ca acesta. Și nu doar pe planeta noastră.

„Acesta este un exemplu al unui tip de ecosistem care ar putea fi activ pe Enceladus sau Europa chiar în această secundă", a declarat microbiologul William Brazelton pentru The Smithsonian în 2018, referindu-se la lunile lui Saturn și Jupiter, citat acum de publicația Science Alert.