Dupa ce savantii s-au pus de acord privind nasterea Universului si Big Bang a devenit o teorie aproape unanim acceptata, dilema privind sfarsitul Universului era o urmare fireasca. In aceasta privinta insa, parerile specialistilor sunt mai impartite.

Una din primele teorii privind modul in care Universul va sfarsi a fost propus in anii 1920, de mai multi fizicieni, printre care si celebrul Albert Einstein.

S-a numit “Modelul Ciclic” si afirma ca Universul incepe cu un Big Bang, se extinde pana cand forta gravitationala preia controlul si atunci toata materia se prabuseste in ea insasi, intr-o“mare implozie (mare colaps)”, rezultand o alta singularitate similara unei gauri negre, care va duce la un alt Big Bang, iar acest ciclu se va repeta la infinit.

Teoria Marelui Colaps, ca final al Universului si nu neaparat ca parte a Modelului Ciclic, a fost mult timp sustinuta de unii fizicieni.

Ea se bazeaza pe faptul ca, in final, Universul va colapsa din cauza fortei gravitationale, care va opri expansiunea si va determina actiunea opusa, totul urmand sa se termine asa cum a inceput, cu o singularitate similara unei gauri negreu, de unde a pornit explozia initiala, Big Bang.

In cazul Modelului Ciclic, exista o serie infinta de cicluri Big Bang - Big Crunch, insa in ambele modele teoretice apare o problema: observatiile astronomice arata ca Universul continua sa accelereze, nu tinde sa se contacte.

Descoperirea recenta a “energiei intunecate”, in secolul XXI, a oferit informatii suplimentare, care par sa rezolve aceasta dilema a expansiunii si accelerarii continue a Universului. Tot ea a dat insa nastere unei noi teorii: Marea Ruptura.

Marea Ruptura este o teorie lansata pentru prima data in 2003 si afirma ca materia, de la galaxii la atomi, va fi in final “descompusa” complet, din cauza expansiunii continue.

Ipoteza se bazeaza pe observatii astronomice recente, care au demonstrat ca Universul isi accelereaza expansiunea, nu o incetineste, asa cum ar fi fost iresc sa se intample in cazul Modelului Ciclic sau al Marii Implozii.

Explicatia actuala privind aceasta continua accelerare este existenta “energiei intunecate”, aceasta opunandu-se fortei gravitationale, care in mod normal ar fi trebuit sa opreasca la un moment dat expansiunea si sa duca la colaps.

Marele Inghet este o alta teorie privind sfarsitul Universului. Potrivit acesteia, la un moment dat, Universul isi va consuma intreaga energie termodinamica si totul “va ingheta”, la fel cum o masina care merge un timp indelungat ramane pana la urma fara combustibil si se opreste.

Ideea a fost sustinuta prima data in anul 1851, de catre William Thomson, Lord Kelvin, si invoca o aplicatie a primelor doua legi ale termodinamicii.

Caldura este generata de miscare, aceasta de energie si in final energia se va diminua si va disparea complet, in mod firesc. La momenttul respectiv insa, Thomson a precizat ca ipoteza lui se aplica in cazul “unui Univers finit, cu o materie limitata, supusa legilor existente ale fizicii”.

Savantul a declarat ca “este imposibil ca concepem o limita a materiei din Univers si mai curand trebuie sa avem in vedere un progres continuu, un spatiu fara sfarsit si o actiune care transforma energie potentiala in miscare si miscarea in caldura.”

Poate ca moderna ipoteza a Marii Rupturi i s-ar fi parut interesanta Lordului Kelvin, avand in vedere aceste afirmatii ale sale.

Cat timp savantii nu stiu inca exact ce sunt si cum anume functioneaza doua mari enigme ale Universului - "energia intunecata" si "materia intunecata", este lesne de banuit ca in curand vor aprea noi teorii privind sfarsitul Universului, care sa tina pasul cu ultimele descoperiri si cercetari in domeniu.