“Eu nu am cautat niciodată gloria, fiindca stiu ca gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personala, ci lucrez pentru gloria geniului uman. Ce importanta are cine a facut aceste lucruri, important este ca ele exista.” (Traian Vuia)

Plecam din India cu multe secole inainte de Hristos, trecem prin Vechiul Testament, ajungem la vechii greci si la mitul lui Icar, facem un popas la cei care-si spuneau “fiii Soarelui”, incasii. Un vis aprig s-a impletit cu istoria cunoscuta a omenirii: zborul.

Gasim “amintiri din viitor” legate de zbor in toate culturile si civilizatiile in toate colturile Pamantului, inca din cele mai vechi timpuri. Visul avea sa fie transformat in realitate in anul de gratie 1906. De un roman. Traian Vuia este omul care a sfidat gravitatia fara catapulte sau alte mijloace exterioare si a creat primul aparat mai greu decat aerul cu ajutorul caruia a realizat zborul autopropulsat. El este considerat inventatorul primelor avioane care au propriile sisteme de decolare, de propulsie si de aterizare.

S-a nascut in 17 august 1872 in comuna Bujoru, comitatul Caras-Severin pe vremea aceea, judetul Timis acum. Fiu de preot, a facut liceul in Lugoj, in mijlocul familiei unui avocat si politician, Coriolan Brediceanu, care avea sa-i ofere sustinere neconditionata in proiectul ce avea sa schimbe istoria omenirii.

Vuia nu este oficial numele tatalui sau pe care il chema Popescu. Viitorul creator al aviatiei moderne a preferat sa poarte numele mamei.

Vuia a dovedit inca din primii ani de studii o atractie aproape obsesiva pentru mecanica aplicata. Asta dupa ce ani in sir construia banalele zmeie, le urmarea cu atentie si le perfectiona pana la cel mai neinsemnat detaliu. Se va inscrie la Politehnica la Budapesta in 1892.

Din cauza lipsei banilor va intra pana la urma la Drept si isi va toci coatele prin cateva birouri de avocatura din Banat. Anul 1901 avea sa ii aduca doctoratul in stiinte juridice. La cererea sa, lucrarea avea sa fie redactata in limba latina si nu in limba maghiara.

Se intoarce acasa si incepe sa-si construiasca primul aparat de zbor pe care l-a numit “aeroplan-automobil”. Tot lipsa banilor il impiedica sa isi duca la indeplinire proiectul asa ca pleaca. “Mă duc departe, la Paris, dar lasa, mama, sa nu-ti para rau; ca am sa viu de acolo in zbor sau n-am sa mai vin niciodata acasa”, avea sa-I spuna mamei sale in 1902, inainte de plecarea in Franta.

Isi prezinta proiectul “aeroplanului-automobil” la Academia de Stiinte din Paris. Raspunsul prestigioasei institutii: “Problema zborului cu un aparat care cantareste mai mult decat aerul nu poate fi rezolvata si nu este decat un vis”.

Visul incepe sa se materializeze, insa, un an mai tarziu. In 1904, Vuia incepe sa construiasca un motor pentru care obtine si brevet in Marea Britanie, iar aparatul va fi gata in decembrie 1905. Se va numi Vuia 1. Era poreclit Liliacul datorita formei sale si avea 250 de kg, o suprafata de sustinere de 14 metri patrati si un motor de 20 CP.

“Liliacul” a zburat pe data de 18 martie 1906. A accelerat 50 de metri, s-a ridicat un metru, a zburat 12 metri dupa care elicele s-au oprit, iar aparatul a cazut.

Mult mai tarziu, in 1923, cand deja oamenii invatasera sa zboare, Vuia i-a lasat un mesaj unui amic: “Povesteste prietenilor de acasa tot ce ai vazut aici. Am dovedit ca se poate zbura cu un aparat ‘mai greu decat aerul’. (…) Acum, dupa ce s-au convins de posibilitatea zborului mecanic, numarul experimentarilor va creste rapid, specialistii vor realiza motoare speciale, aviatia va avea o industrie infloritoare pe temeiul experientei mele, devenita bun comun. Ai putut vedea! Nu m-am ascuns, am experimentat in vazul tuturor. Vor continua altii, tot mai multi. Asa se realizeaza progresul…”.

Avea sa mai zboare cu aparatul sau de mai multe ori in anul 1906, pentru ca in anul urmator sa construiasca Vuia nr. 2, pentru care a primit brevet in Belgia. In anul 1907, Vuia nr. 2 a zburat 70 de metri, a decolat normal si a aterizat normal.

Intre 1918 si 1925, Traian Vuia avea sa conceapa si sa realizeze 2 elicoptere pe care intentiona sa le treaca in productie de serie in Romania (poate singurul sau proiect ramas doar un vis), a lucrat la Ministerul francez al Apararii, a realizat impreuna cu un amic, Victor Tatin, o torpila folosita ulterior de marina militara, a inventat un generator de abur, este initiat intr-o loja masonica pariziana, participa la Conferinta de pace de la Paris in 1919, este ales membru al Academiei Romane in 1946. Pleaca dintre noi 4 ani mai tarziu, la varsta de 78 de ani.

Astazi sute de milioane de oameni zboara din toate colturile Pamantului spre alte colturi ale Pamantului. Poate ca daca n-ar fi fost Traian Vuia, ar fi fost altcineva. Cert este ca visul a inceput intr-un sat prapadit din Timis intr-o zi de august a anului de gratie 1872.

Descopera lumea tehnologiei pe TECHSCHOOL.RO

Lucian Cambesteanu